Prolapsul organelor pelvine este o afecțiune mai frecventă decât se crede, dar care rămâne adesea nediagnosticată din cauza rușinii sau a necunoașterii simptomelor. El apare atunci când mușchii și țesuturile de susținere ale planșeului pelvin își pierd tonusul și nu mai pot susține în mod eficient organele pelvine, uter, vezică urinară, rect. Ca urmare, aceste organe pot coborî și pot exercita presiune asupra vaginului, generând o serie de simptome care influențează semnificativ calitatea vieții.
Printre semnele cel mai des întâlnite se numără senzația de greutate sau presiune în zona pelvină, durerea lombară, dificultăți la urinare sau senzația de golire incompletă a vezicii, incontinența urinară de efort și constipația cronică. Unele femei descriu și o proeminență vizibilă sau palpabilă în zona vaginală, care devine mai evidentă după efort fizic sau pe parcursul zilei. Disconfortul în timpul actului sexual și scăderea calității vieții intime sunt alte efecte frecvente ale prolapsului.
Cauzele sunt variate, dar cele mai importante sunt legate de slăbirea progresivă a mușchilor planșeului pelvin. Nașterea vaginală, în special cea dificilă sau cu traumatisme, reprezintă un factor de risc major. De asemenea, vârsta, menopauza, obezitatea, constipația cronică și eforturile fizice intense contribuie la apariția prolapsului. Intervențiile chirurgicale anterioare și predispoziția genetică pot, de asemenea, să favorizeze dezvoltarea afecțiunii.
Diagnosticul se stabilește printr-un consult ginecologic detaliat, însoțit de investigații suplimentare dacă este necesar. Examinarea permite medicului să evalueze gradul prolapsului și impactul asupra organelor implicate. În funcție de severitate, se pot recomanda diferite strategii terapeutice.
Tratamentele moderne pentru prolapsul organelor pelvine sunt variate și adaptate fiecărui caz. În formele ușoare, exercițiile de întărire a planșeului pelvin (cunoscute ca exerciții Kegel) pot aduce ameliorări importante dacă sunt efectuate regulat și corect. Dispozitivele vaginale numite pesare reprezintă o opțiune non-invazivă, menită să ofere suport mecanic organelor pelvine și să reducă simptomele.
În cazurile moderate sau severe, intervenția chirurgicală rămâne soluția principală. Chirurgia reconstructivă pelvină se concentrează pe restabilirea poziției normale a organelor și întărirea țesuturilor de susținere, cu tehnici minim invazive atunci când este posibil. În paralel, terapiile cu laser sau radiofrecvență câștigă teren ca metode complementare, având rolul de a stimula producția de colagen și de a îmbunătăți tonusul țesuturilor vaginale.
Abordarea holistică este esențială în managementul acestei afecțiuni. Consilierea nutrițională pentru menținerea unei greutăți optime, gestionarea constipației, recomandările privind activitatea fizică și suportul psihologic joacă un rol la fel de important ca intervenția medicală.
