Multe femei experimentează, cu câteva zile înainte de menstruație, simptome fizice și emoționale neplăcute, cunoscute sub numele de sindrom premenstrual (SPM). Balonarea, durerile de cap, iritabilitatea sau schimbările de dispoziție sunt manifestări comune și, de obicei, suportabile. Există însă o formă severă a acestui sindrom, numită tulburare disforică premenstruală (PMDD), care poate afecta semnificativ calitatea vieții, relațiile și capacitatea de a desfășura activitățile zilnice.
PMDD este recunoscută ca o tulburare medicală distinctă și se caracterizează printr-o simptomatologie mult mai intensă decât SPM-ul obișnuit. Simptomele apar de regulă în săptămâna premergătoare menstruației și dispar odată ce menstruația începe sau la scurt timp după aceea. Diferența majoră față de sindromul premenstrual clasic constă în impactul asupra vieții cotidiene, femeile care suferă de PMDD pot întâmpina dificultăți serioase la locul de muncă, în familie sau în relațiile sociale.
Printre simptomele emoționale și cognitive se numără anxietatea accentuată, iritabilitatea, episoadele de depresie, schimbările bruște de dispoziție și sentimentul de lipsă de control. Acestea pot fi însoțite de manifestări fizice precum dureri musculare, cefalee, balonare, sensibilitate la nivelul sânilor sau tulburări de somn. Intensitatea lor este suficient de mare încât să afecteze funcționarea normală și să creeze un cerc vicios de stres și disconfort.
Cauzele PMDD nu sunt pe deplin înțelese, dar se consideră că sensibilitatea crescută la fluctuațiile hormonale ale ciclului menstrual joacă un rol central. Neurotransmițătorii implicați în reglarea dispoziției, precum serotonina, par a fi afectați de aceste variații hormonale, ceea ce explică intensitatea simptomelor emoționale.
Diagnosticul se stabilește prin evaluare clinică și prin monitorizarea simptomelor pe parcursul mai multor cicluri menstruale. Este important ca femeile să țină un jurnal în care să noteze intensitatea și tipul manifestărilor, pentru a putea oferi medicului informații precise. Excluderea altor afecțiuni, precum tulburările de anxietate sau depresia majoră, este esențială pentru un diagnostic corect.
Gestionarea PMDD presupune o combinație de măsuri adaptate fiecărei paciente. Modificările stilului de viață, precum o alimentație echilibrată, exercițiul fizic regulat și reducerea consumului de cofeină și alcool, pot contribui la diminuarea simptomelor. Tehnicile de relaxare, yoga și meditația ajută la scăderea nivelului de stres și la îmbunătățirea calității somnului.
Tratamentul medicamentos poate include contraceptive orale pentru stabilizarea nivelului hormonal sau terapii specifice pentru reglarea serotoninei. În unele cazuri, medicul poate recomanda terapie cognitiv-comportamentală, care sprijină femeia în gestionarea emoțiilor și a reacțiilor legate de simptome. Sprijinul psihologic este adesea la fel de important ca tratamentul medical, întrucât PMDD are un impact puternic asupra încrederii și echilibrului interior.
Deși nu există un tratament unic valabil pentru toate femeile, combinația de intervenții medicale, modificări ale stilului de viață și suport psihologic poate reduce semnificativ intensitatea manifestărilor și poate readuce controlul asupra vieții de zi cu zi. PMDD nu definește identitatea unei femei, dar conștientizarea și tratarea sa pot reda libertatea de a trăi fiecare zi cu mai multă claritate și liniște.
