Steriletul este una dintre cele mai eficiente și utilizate metode de contracepție la nivel mondial. Cu toate acestea, în jurul lui persistă numeroase temeri și mituri, mai ales legate de fertilitatea pe termen lung. Multe femei se întreabă dacă utilizarea steriletului le poate afecta șansele de a rămâne însărcinate după ce renunță la această metodă. Răspunsul corect necesită o înțelegere clară a modului în care funcționează steriletul și a efectelor sale reale asupra organismului.
Există două tipuri principale de sterilet: steriletul cu cupru și steriletul hormonal. Ambele acționează local, la nivelul uterului, și nu influențează în mod direct ovarele sau ovulația. Acest aspect este esențial atunci când vorbim despre fertilitate. Ovarele continuă să funcționeze normal, iar rezerva ovariană nu este afectată de utilizarea steriletului, indiferent de tipul ales.
Steriletul cu cupru funcționează prin crearea unui mediu local care este nefavorabil spermatozoizilor și implantării unei sarcini. Cuprul are un efect spermicid și determină o reacție inflamatorie locală controlată, care previne fertilizarea. Acest mecanism nu implică modificări hormonale și nu interferează cu ciclul natural al femeii. După îndepărtarea steriletului cu cupru, fertilitatea revine, de regulă, imediat.
Steriletul hormonal eliberează local o cantitate mică de progestativ, care subțiază mucoasa uterină și îngroașă mucusul cervical. Aceste modificări împiedică implantarea și trecerea spermatozoizilor, dar nu opresc definitiv ovulația. La majoritatea femeilor, ovulația continuă să aibă loc, chiar dacă menstruațiile devin mai reduse sau lipsesc. Această lipsă a sângerării este adesea interpretată greșit ca un semn că organismul „nu mai funcționează normal”, când, de fapt, este un efect local, reversibil.
Una dintre cele mai mari temeri legate de sterilet este riscul de infertilitate. În realitate, studiile medicale arată că utilizarea steriletului nu crește riscul de infertilitate pe termen lung. După îndepărtarea acestuia, majoritatea femeilor își recapătă fertilitatea într-un interval scurt de timp, comparabil cu cel al femeilor care au folosit alte metode contraceptive.
Confuzia apare adesea din asocierea steriletului cu infecțiile pelvine. În trecut, exista ideea că steriletul ar favoriza apariția infecțiilor care pot afecta trompele uterine. Astăzi se știe că riscul de infecție este legat mai degrabă de prezența unor infecții cu transmitere sexuală netratate la momentul inserției, nu de steriletul în sine. De aceea, evaluarea medicală corectă înainte de montare este esențială pentru siguranța pacientei.
Pentru unele femei, steriletul poate fi asociat cu efecte secundare care influențează confortul, cum ar fi sângerări mai abundente în cazul steriletului cu cupru sau modificări ale fluxului menstrual în cazul celui hormonal. Aceste efecte nu sunt semne de afectare a fertilității, ci reacții individuale ale organismului, care pot fi gestionate medical.
Un alt aspect important este vârsta la care este utilizat steriletul. Fertilitatea feminină scade natural odată cu înaintarea în vârstă, indiferent de metoda contraceptivă aleasă. Astfel, dacă o femeie încearcă să obțină o sarcină la o vârstă mai înaintată după utilizarea steriletului, dificultățile întâmpinate sunt adesea legate de vârstă și de rezerva ovariană, nu de sterilet.
Este esențial ca alegerea metodei contraceptive să fie făcută informat, în urma unei discuții cu medicul ginecolog. Fiecare femeie are un context diferit, iar istoricul medical, vârsta și planurile reproductive trebuie luate în considerare. Steriletul este o metodă sigură și eficientă pentru multe femei, inclusiv pentru cele care își doresc o sarcină în viitor.
Steriletul nu „blochează” fertilitatea și nu afectează capacitatea organismului de a susține o sarcină după îndepărtare. Miturile din jurul lui pot crea anxietate inutilă și pot duce la evitarea unei metode contraceptive care, pentru multe femei, oferă siguranță și libertate pe termen lung.
